Zebra Chronicles

Cea mai zebră e Zebra. Ea n-a vrut să fie incertă, şi nici n-a vrut să aibă de ales, deci, pentru eliminarea contradicţiilor, n-a avut de ales şi a fost creată incertă. Ceea ce e foarte dificil de suportat pentru cineva care nu are de ales. Incertitudinea adică. Chiar dacă e de natură coloristică. Cea mai mare dorinţă a ei este să afle dacă e albă sau neagră.

Cea mai sâcâitoare e Alex. Ea n-a vrut să fie de sex feminin dar de la un punct încolo n-a mai avut de ales şi s-a resemnat, de fapt nimeni* n-a vrut ca ea să fie de sex feminin, dar de la un punct încolo n-au mai avut de ales şi s-au resemnat. Cea mai mare dorinţă a ei este să scrie mult. Şi ca Zebra să afle dacă e neagră sau albă. (Deşi ştie prea bine că dacă va afla vreodată că, de exemplu e albă, îşi va dori să fie neagră. Şi viceversa.)

Cea mai absentă e Sofia. Ea n-a vrut nimic pentru că nu ştie ce vrea, deci se poate presupune că a vrut de toate. Nu se ştie cine a creat-o, nu se ştie dacă i se trage de la bigbang sau de la vreun creator creativ. Ea există şi atât. Nu are nici o mare dorinţă, deci. Sau toate dorinţele ei sunt la fel de mari.

*(De la această afirmaţie face excepţie o mătuşă cu nume schimbat, care s-a dus de multe ori în Rusia).

1 Comment

Aug 28 2008

Cerul gurii

Filed under: Sofia on Lecithin, Third Zebra

Erudiţia zvântată pe balcon la soare a lasat-o mereu pe Sofia cu un gust amar de andivă.

La balconul pe sub care s-a plimbat Sofia mai demult, colţ cu magazinul verde de comic strips şi manga, se usca la vedere un volum franţuzesc de enciclopedie. Deşi era cam pe la etajul al doilea, Sofia a vazut clar că pe foaia umedă şi uşor înverzită se întindea un linx în repaos. Desenat, nu fotografiat. Sofia s-a gândit la ilustratorii de enciclopedii. Există cineva, undeva care are această meserie, desenează lincşi, pisici de rasă, gândaci, urşi polari, palmieri, şi altele de exemplu nicovale. Nu se ştie dacă Sofia a considerat vreodată cariera de ilustrator de enciclopedie, pentru că nu avem access la sistemul emoţional şi volitiv al Sofiei, ci doar la gândurile ei, adică la ce-i trece prin cap. Din asta se poate câteodată deduce şi ce vrea sau ce simte: ca un exerciţiu de reverse engineering.

(reverse engineering = the process of analyzing a subject system to (i) identify the system’s components and their interrelationships and (ii) create representations of the system in another form or a higher level of abstraction)

Andivele au apărut mai târziu, din piatră seacă cum s-ar spune, şi piatra trebuie să fi fost tare seacă, de vreme ce ele au fost foarte amare. Le-au mâncat împreună din bolurile de cristal ale unei mătuşi din Bucureşti, cu mobilă albă şi lei din china. Nu le-au mâncat cu mobilă albă şi lei din china, ci apartamentul mătuşii era cu mobilă albă şi lei etc. Şi apoi au ieşit pe balcon să vadă priveliştea din spatele blocului. Acolo au văzut cum stăteau înşirate câteva volume de enciclopedie franţuzească, care nu mai încăpuseră în rafturile mobilei albe. Sofia a înghiţit atunci în sec şi a simţit gustul amar de andivă nemestecată încă, undeva în cerul gurii.

Când s-a îndepărtat de balconul cu linx, colţ cu magazinul verde de comic strips şi manga, se gândea la andive. A înghiţit în sec şi a simţit gustul amar de andivă nemestecată înca. Undeva în cerul gurii…

2 Comments

Aug 26 2008

caché

Filed under: Troubled zebra

Am chemat poliţia de vreo trei ori în viaţa mea. Poliţia a venit şi la mine, chemată de alţii. Tot de vreo trei ori, mai demult. N-a rezolvat nimic poliţia venită.

Am rămas doar cu impresia că oamenii se fac şi mai răi când li s-a chemat poliţia să-i potolească. De asta poate am rămas cu o teamă de a „chema poliţia”.

Teamă că răzbunarea va fi mare.

Teamă că poliţia nu poate rezolva conflictul de fapt.

Teamă că după ce poliţia a plecat, nimic pe lume nu mai poate salva nimic. Înainte de a chema poliţia ai măcar gândul, speranţa că „poţi chema poliţia”. După ce a venit şi n-a rezolvat nimic ce faci? Ce faci când arbitrul înarmat cu autoritate pe care il credeai în stare să rezolve problema, dispare în zgomot de sirenă?

No Comments

Jul 24 2008

Flaşnetă

Filed under: Music

Pe-aici am fost în vacanţă prelungită. Întrebarea este: când anume greutatea puiului de elefant Dumbo va depăşi puterea de acoperire a urechioaelor şi deci când Dumbo va ateriza forţat în nas? Nu ştiu dacă nu cumva urechioaele cresc direct proporţional, poate chiar în progresie geometrică… Să trecem peste. În oricare caz, era să cred recent că propriile-mi urechioaie nu mai fac faţă… Pentru a dovedi contrariul, voi scrie pe aici mai mult mai des mai intens mai mai.

Tot din regnul urechilier: Joi a vrut să ştie cu ce îşi delectează zebra urechile de ierbivoră indecisă.

Abia aşteptam o astfel de întrebare, căci iată ce am mai ascultat noi recent la flaşnetă.

Laurent Garnier - The Man With the Red Face