Zebra Chronicles

Am chemat poliţia de vreo trei ori în viaţa mea. Poliţia a venit şi la mine, chemată de alţii. Tot de vreo trei ori, mai demult. N-a rezolvat nimic poliţia venită.

Am rămas doar cu impresia că oamenii se fac şi mai răi când li s-a chemat poliţia să-i potolească. De asta poate am rămas cu o teamă de a „chema poliţia”.

Teamă că răzbunarea va fi mare.

Teamă că poliţia nu poate rezolva conflictul de fapt.

Teamă că după ce poliţia a plecat, nimic pe lume nu mai poate salva nimic. Înainte de a chema poliţia ai măcar gândul, speranţa că „poţi chema poliţia”. După ce a venit şi n-a rezolvat nimic ce faci? Ce faci când arbitrul înarmat cu autoritate pe care il credeai în stare să rezolve problema, dispare în zgomot de sirenă?

Pe-aici am fost în vacanţă prelungită. Întrebarea este: când anume greutatea puiului de elefant Dumbo va depăşi puterea de acoperire a urechioaelor şi deci când Dumbo va ateriza forţat în nas? Nu ştiu dacă nu cumva urechioaele cresc direct proporţional, poate chiar în progresie geometrică… Să trecem peste. În oricare caz, era să cred recent că propriile-mi urechioaie nu mai fac faţă… Pentru a dovedi contrariul, voi scrie pe aici mai mult mai des mai intens mai mai.

Tot din regnul urechilier: Joi a vrut să ştie cu ce îşi delectează zebra urechile de ierbivoră indecisă.

Abia aşteptam o astfel de întrebare, căci iată ce am mai ascultat noi recent la flaşnetă.

Laurent Garnier - The Man With the Red Face

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

De ceva timp mă strădui să mă familiarizez cu genul techno. Fără mari succese, pentru că anume nu-l pot suferi. Cam asta este limita mea superioară de suportare la asemenea muzici reci cântate la toba electrică.

Djuma Soundsystem - The Djinns

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Les Djinns - mai trance şi parcă direct dintr-o narghilea. Toba electrică disimulată oarecum de sunetele de coardă ciupită. A se asculta noaptea, conducând prin Amsterdam.

Patrick Wolf - The Libertine

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Libertinul – de zbânţuit şi versurile sunt geniale. Un pic parcă despre ce citesc acum, care are legătură cu vestitul Casanova, probabil cel mai liber om dintre toţi oamenii posibili. Nici măcar Gog nu-l întrece, iar Gog e pură ficţiune (cred ?)

Laura Veirs - Phantom Mountain

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Fain. În sprijinul scepticilor antici (via Pyrrhon din Elis), adevărul iată nu poate fi distins de miraj. :D

Am dat de Laura Veirs via Doug Savage, el fiind autorul clipului. Care este superbissim de jucăuş.

Beth Gibbons - Resolve

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Beth e ca să rupem relaxarea intelectuală.

Portishead - Nylon Smile

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Portishead e ca să ne treacă fiori pe şira spinării. Din ultimul album, desigur.

Hawksley Workman - Cocaine in Montreal

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Şi asta n-are nici o legătură cu nimic, dar îmi place că e despre frumoasa decadenţă.

Am înţeles aseară, printr-un proces greu de relatat, ce înseamnă frica de singurătate. Înseamnă iubire. Ataşament. Legătură. Emoţie împărtăşită.

Înseamnă că în absenţa ei suntem liberi. Să iubim. Să împărţim. Să legăm. Să împărtăşim.

Diferenţa dintre a face ceva pt că trebuie şi a face ceva pt că vrei: bucuria!

Cu bucurie, din biblioteca universităţii Utrecht şi cu multe mari îmbrăţişări pentru Cwissu,

alex

Hi all!

I don’t normally write here, but this is a special occasion ;-). Please check out below banner:

Alex & myself would really appreciate that you check out this site, and pledge to download Firefox 3 on Download Day 2008. This is to help Firefox set a new World Record. Let’s hope they succeed (& maybe beat IE in the process ;-)).

Thanks!
Gunthy

Later-edit (from Alex): Firefox for President!  :))

A început aşa: simplicity as a stress reducer.

A continuat cu o jumătate de oră de tren, trei sferturi de autocar, 2 ore de aeroport, 2 ore juma de avion, 10 minute de trecut strada în faţă la aeroport, o oră autobuz (şi un lifestory întretimp), o oră de plimbare, [...]. iarbă kaki, răcoare, vin alb, semi-vis, semi-somn.

Aşa a fost prima zi. Am fost în România, se înţelege. Maraton, pentru că am vrut să recuperez 8 luni în 5 zile.

Am rămas cu următoarele imagini:

• În autobuz, o profesoară de mate (Hidoşenie. Mătrăgună. Aligator) povestind întâmplări de la bac unei puştoaice (Ruptă din soare. Ochi mari. Căpruie. Tenişi roşii) care se pregătea pt bac.
• La toaletă în aeroport, ţigănci îşi numără banii. În toaletă, nici zăranie de h.ig.
• Pe terasă la Green (cu câine şi femei cu bentiţă şi sandale), masa plină de ciocolată, marţipan şi gentuţe.
• Pe strada Panselelor, teii tăiaţi.
• La Alina, curcubeu în colţul camerei.
• La resto, pepenele galben lucrat cu linguriţa de Ma.
• În tren, studentă la medicină învaţă. Are pantofi frumoşi.
• Acasă, rochia împletită a mamei.
• În parc, zgomotul paşilor ascuns de gânduri.
• În gară, oameni cu pete pe obraji.
• În tren, macii bătuţi de vânt de-alungul şinelor.
• În taxi, dinţi falşi.
• În aeroport, fum şi copii blonzi fugind cu batistele în mână.

La sfarşit, 5 ore de tren, juma de oră de taxi, două ore de aeroport, 2 ore jum de avion, o oră de maşină. M-am întors. Unde o fi acasă…

Introvertitul e la adăpost. Sub streaşina liniştii sale, nu-l ştie nimeni. Când plouă, stă pitit, chircit şi se fereşte de picăturile întâmplătoare. Când e soare, se bucură de căldură, dar nu iese de sub streaşină. În penumbră se poate bucura cel mai bine, o ştie. Cu vizitatorii se descurcă onorabil, îi aşează pe scaune în cerc, să poată vorbi între ei. Pentru cine vrea să ştie secretul e simplu. Îşi forţează intrarea sub streaşină. Viol în linişte.

Dar el este un extravertit. Mereu la adăpostul cuvintelor sale.

A renunţa la ambiţie din ambiţie:

iţi trebuie ambiţie ca să renunţi la ambiţie.

Încet, mai învăţ câte ceva-uri. De exemplu că pentru oricare ceva trebuie să munceşti binişor înainte, cu aplicare şi aplecare, până să iasă aşa cum ai visat.

Tot încet, accept că nu e sfârşitul pământului dacă nu-ţi iese din prima a cincea încercare.

Cum zice tot filozofu’, drumul contează. Okay, dar asta nu mă împiedică să mi se taie pofta. (am zis încet…)

LE: Zebrei i se fâlfâie coada în patru zări de toată treaba asta. (bate vântul)

S-a răsturnat un camion pe autorută. Ca şi cum i s-ar fi făcut somn şi s-a gândit să se lungească puţin de-a latul autorutei. S-a lovit un pic la bot, e drept, avea nişte fire de iarbă între dinţi. În rest nimic. O mormăitură puternică şi apoi un sforăit alungit.

Eu eram undeva în curul camionului somnoros, printre maşinile care încercau claxonânde să ajungă la aeroport. N-a ajuns. Zebra s-a distrat copios când am ajuns înapoi acasă.

“Am pierdut avionul.”

“Ei, na! Nu-i nimic tu, stai acasă”

Dar n-am stat acasă. Am plecat cu feribotul la Londonessa.

Frumoasă tare Lady Londra.

I-am zis Zebrei că sigur e Lady pentru că are puţă. Ce. Paris n-are penis? Întocmai, London are corespondentul feminin. Cine ghiceşte unde e puţa Londrei?

Firesc, Zebra s-a oripilat puţin. Pentru că e sensibilă.

Aveam ghid şi hartă de Barcelona. Haine asemeni. Le-am băgat în pungă şi am luat-o în jos pe marele boulevard londonez. Unde am crezut că e de fapt India. Şi am purtat la telefon o discuţie despre cum s-ar prăbuşi economia UK-istă dacă ar pleca acasă negricioşii ăştia cu mustaţă care le fac toate treburile murdare.

De asemeni, m-am întristat (şi Zebra n-are voie să râdă) auzind frecvent diverse personaje londoneze încercând să imite inconfundabilul accent englezesc. Să pară şi ei/ele de-ai / ale casei. Săracii/ele, că nu-i vina lor… Fiind imigrantă şi eu de felul meu, am teoria musafirului: în casă străină musafirul e binevenit atât timp cât respectă regulile casei. Firesc. Dar să vedem care sunt regulile casei… Aştia bieţii se maimuţăresc în felul ăla pentru că o elită de mari angajatori şcoliţi pe sume fabulosferice se strâmbă politically correct când aud accent străin. Pa job calumea, pa papa bun şi hăinuţe din bumbac.

Dar în fine, Zebra poate acum să râdă din nou la mine şi să zică iar să mă împac cu ideea că m-am născut în secolul douăzeci, şi sunt ceea ce scrie pe CV’ul meu. Fuguţa după CV’uri… ani din viaţă se reduc la rânduri scrise în CV’uri. Asta valorez. Sic. Sunt un om supărat şi oscilant şi fără chef de adaptare la timpuri. Nu mă adaptează şi pe mine cineva? Ca pe un roman lung care trebuie adaptat pentru un scenariu de film.

Revin. Am mai văzut multe şunculiţe plimbându-se prin Londra. Dar asta nu-i treaba mea, e treaba şunculiţelor.

Mi-a zburat mintea aiurea îndestulător cât am fost în Londra: cum ar fi arătat lumea acum dacă n-ar fi exitat Evul Mediu? Am avea probabil deja teleportoare şi leacul pentru cancer. (şi pentru discopatie, zice Zebra). Sau, sau, sau am fi deja uscaţi în seră de la atâta efect de seră, n-am de unde să ştiu.

AM VĂZUT Les Grandes Baigneuses al lui Cezanne (!!!!) Mă declar (artistic) satisfăcută şi nu m-am putut abţine de la a cumpăra un postcard cu pictura, mânca-o-ar Zebra… (dada, industriile culturale şi Adorno îmi zbârnâiau în urechi când am scos lira aia da nah!)

Cam asta e, pe scurt. Măsii de camion.

PS. Ştiaţi că de mult tare, pictorii foloseau pâine pe post de radieră?